Ce se întâmpla când se unesc 700 de oameni cu dorin?a de a cunoa?te fa?a ?i inima lui Dumnezeu? Ce se întâmpla când valea unui pîrâu se umple de sute de corturi? Dar când fiecare seara strânge acelea?i sute de glasuri în jurul focului de tabara? Ce se întâmpla când ai atât de multe seminarii facultative ?i un om plin de energie nesfâr?ita, Iulian, ce se întâmpla când ai atâtea activita?i încât nu po?i lua parte la toate pentru ca nu ai zece mâini, zece picioare ?i cinci capete? Ce se întâmpla când nu ploua timp de o saptamâna iar singurele probleme care tulbura lini?tea sunt câteva vaci pierdute printre dealuri? Ce se întâmpla când semnalul de telefon e fie sus în vârful dealului unde oricum nu ai cum sa ajungi pentru ca padurea e prea deasa fie la 8 kilometri distan?a? Ce se întâmpla când ai doua grupuri de închinare care conduc fiecare sesiune ?i câte un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru fiecare seminar? Ce se întâmpla când po?i sa te dai cu tiroliana, sa tragi cu arcul ?i sa te joci paintball pe lânga tradi?ionalele volei, fotbal, ?ah ?i bataie cu apa? Ce se întâmpla când lumea se culca fericita ca fiecare zi a fost un câ?tig spiritual ?i sufletesc? Se întâmpla o tabara Peniel. Prima de anul acesta la Borod.
Se intampla ca timp de o saptamana stai intr-un mini sat unde traim cu acelasi scop, de-a vedea fata lui Dumnezeu, iar in fiecare zi, inainte sa rasara soarele, Iulian ne trezeste cu (aproape tot timpu) muzica care iti da chef de a incepe o noua zi cautand fata lui Dumnzeu ca sa traim in fiecare zi pentru asta: sa vedem fata lui Dumnezeu. Se intampla ca unde-s 700 de strigate catre Dumnezeu puterea creste, si starea ta de spirit e alta atunci cand traiesti cu inca 700 de persoane in jurul tau care toate cauta acelasi lucru…si se intampla ca strigatul nostru din vale ajunge direct la inima lui Dumnezeu. Se intampla ca ti se incarca bateriile si esti gata sa infrunti o armata intreaga de uriasi, sa iei decizii noi, te pregatesti pentru inceputuri noi…sa vrei sa vezi fata lui Dumnezeu cu orice pret. Se intampla ca daca nu ploua vin vacile si isi lasa amprenta la fiecare cort:))…iar daca ploua (cum s-a intamplat la Zarnesti) nu ne pasa…ne continuam jocurile de volei, fotbal, in ploaie…(e foaaaarte fain) si daca nu ne-am murdarit destul, ne dam pe ciolofan pe deal! Se intampla ca te relaxezi de telefon asa cum nici o alta terapie antistress nu te poate relaxa si te concentrezi doar pe ceea ce se intampla in satul fetei lui Dumnezeu. Se intampla ca si daca ai merge singur in tabara asta, nu ai simti-o, tocmai multumita numeroaselor activitati organizate si se intampla ca odata cu intunericul si frigul care se lasa peste vale, coboara si linistea si pacea lui Dumnezeul asta in care credem si dupa care tanjim, care ne vegheaza si in timpul noptii asa incat sa nu se intample nimanui nimic…se intampla ca nu pleci de acolo fara sa fii marcat in modul pozitiv…se intampla ca nu pleci de acolo neschimbat…poate ca nu in totalitate, poate ca nu cu un contract de “nou inceput” semnat, dar totusi cu inima calita si multumita…se intapla ca pleci de acolo si cu siguranta a fost ceva care o sa-ti aminteasca de saptamana aia pentru toata viata ta…pleci de acolo dorindu-ti sa te intorci si la anu ca sa vezi fata lui Dumnezeu!… Avem un Tata perfect…
corectez “pacea lui Dumnezeul asta”: pacea acestui Dumnezeu in care credem…