Daca ai fost macar odata în viata la Zarnesti, daca drumul vietii te-a purtat pe acele meleaguri superbe ai vazut gratia muntilor, acolo unde se gaseste înca “Piatra Craiului” de o puritate exagerata cu stânci ce îti aduc aminte de cuvintele Domnului când spune sa construim casa pe stânca si da, atunci, pentru prima oara am înteles diferenta corecta dintre nisipul cald si stânca solida.

Drumul ma poarta mai departe spre Plaiul Foii pe o “carare” pietruita care ne pune la încercare credinta si rabdarea pentru 7 km, dar splendoarea peisajului de un verde crud ne rapeste gândul spre finalul calatoriei mecanice, amintindu-ne mereu ca acolo unde vom ajunge va începe un alt drum, poate la fel de dur si de frumos, drumul deSavârsit, acolo unde se afla tabara Peniel, în inima naturii ca acel Eden unde Adam vorbea zilnic cu Dumnezeu. Drumul continua în liniste pâna când culoarea galbena a cortului rupe nuanta de verde precis corectata de Dumnezeu. Oameni multi, zarva mare, muzica pasnica, prieteni si zâmbete, Hristos, mult Hristos în fiecare cuvânt, frumusete cruda. Atunci am înteles ca acolo începe un alt drum, un drum în care noi vom fi lutul, un drum al nostru, spre puritate, spre unirea cu Tatal.

Am mers acolo cu gândul linistii, am mers pentru a gusta din Penielul Biblic, am mers pentru a ma închina, si nu am gresit locul. Am uitat de drumul lung si greu, de gândurile negre, pentru ca am gasit acolo, la Zarnesti, pe Dumnezeul care a spus ca unde 2 sau 3 se vor aduna El va fi partasul laudei lor. Închinarea a purtat sufletele noastre spre Dumnezeu, muzica a rasunat placut de pe buzele unor oameni emotionati de prezenta Domnului, apoi Cuvântul Adevarului a vindecat inimile ranite, a mântuit suflete si a vindecat trupuri satule de boli, ca apoi Dumnezeu sa toarne din Duhul Sau cel Sfânt peste oricine L-a cerut din inima curata.

Slujind acolo, undeva retras de norod, am vazut fiecare moment, am vazut cum tineri razvratiti si duri se pleaca zmeriti la picioarele Divinului, am vazut cu copii abuzati primesc vindecare sufleteasca, am vazut Duhul Sfânt coborându-se peste prietenii mei, am vazut pe Dumnezeu si spun ca si Ioan, “tot ce am vazut cu ochii mei, ceea ce am simtit cu duhul va spun în adevar”.

Ar fi absurd sa fi fost acolo, sa il fi vazut pe Dumnezeu si sa alegi un drum gresit, ar fi sfâsietor de gresit sa te atingi de Isus si sa nu te vindeci de o minte corputa de duhul veacului.

Dar, acolo, la Zarnesti, aproape de Bârsa Fierului, Hristos s-a revelat si prezenta Lui a umplut tabara de o pace imposibil de descris. Din afara cortului am vazut cum Dumnezeu îsi iubea creatia cu toata puterea Lui, si puterea Lui este fara de margini, am vazut si am simtit ca acolo, în puritatea naturii, Dumnezeu a ales sa îsi arate dragostea din nou în lauda si închinare, în predica, în marturiile celor care au trait metanoia sau vindecarea.

Tabara Peniel de la Zarnesti a reusit sa ne înalte atât de aproape de Divin încât respiratia Cerului a devenit aerul nostru cel de toate zilele, iar daca vei mai merge macar odata în viata la Zarnesti si vei vedea splendoarea muntilor, aminteste-ti ca acolo, Dumnezeu s-a revelat pe Sine corectând lumea de pacat si iertând orice durere de iad.